Oxitocina

Cercetări legate de oxitocină

1.Stimulant Contractii uterine

De la descoperirea sa, oxitocina a fost folosită în principal în acest scop specific – stimularea contractiilor uterine, crearea condiţiilor favorabile pentru naştere. Se leagă de receptorii de oxitocină (o formă de Receptor cuplat cu proteina G) situat pe celulele musculare netede uterine. Activarea specificului canale de calciu în membrana celulară duce la o creștere semnificativă a calciu intracelular concentraţie.

Kinaza miozină cu lanț ușor este apoi activat, rezultând contracţiile ritmice menţionate mai sus cel puţin ale muşchiului neted endometrial. Acestea de sus în jos’ contracțiile seamănă mult cu împingerea manuală a fătului spre exterior.

Studiile clinice au arătat că administrarea intravenoasă reduce intervalele de contracție între ele 2-3 minute; prelungirea duratei este, de asemenea, un efect bine documentat, formându-se astfel contracții efective de muncă. Cercetările ulterioare indică faptul că contracțiile induse de oxitocină nu sunt doar un instrument facilitator în livrare, închiderea vasculară rapidă postpartum la locul de separare (prevenirea hemoragiei fiind unul dintre cele mai importante rezultate) jucând un rol aproape esenţial.

2.Promovarea ejectiei laptelui

Ejectia laptelui depinde de sistemul reflex neuroendocrin, reflexul de dezamăgire. Sugarul alăptând mamelonul mamei oferă stimularea inițială, terminațiile nervoase care transmit respectivele semnale către hipotalamus. Oxitocina este sintetizată și eliberată acolo, călătorește prin fluxul sanguin pentru a acționa asupra celulelor mioepiteliale (alveolele mamare înconjurătoare și canalele mai mici), contractia lor fiind rezultatul final al ejectiei laptelui.

Un studiu a constatat că comportamentul matern la șoareci femele a fost suprimat după 3 ore de post, secretia activa de lapte fiind unul dintre comportamentele suprimate. Oxitocina exogenă a restabilit complet acest comportament – dovada directa a eficacitatii sale in promovarea ejectiei laptelui.

3.Promovarea comportamentului prosocial

Interacțiunile sociale sunt într-o oarecare măsură conectate în creierul uman. Indivizii egoişti folosesc în primul rând cortexul orbitofrontal (OFC) să proceseze toate formele de „valoare socială”, indivizii prosociali cu atât mai mult amigdala. Distribuția echitabilă este un rezultat prosocial care apare în mod natural.

S-a demonstrat că administrarea de oxitocină îi împinge pe indivizi egoişti către un comportament mai prosocial.

4.Reglarea cardiovasculară și repararea țesuturilor

Boala cardiovasculară este principala cauză de deces la nivel global. Infarctul miocardic rezultă în masiv moartea cardiomiocitelor; lipsa aproape completă a capacității de auto-reparare a cardiomiocitelor adulte reprezintă un obstacol principal în calea oricărei forme de recuperare cardiacă.

În urma rănirii criogenice a inimii peștilor zebră, cercetătorii au observat o creștere semnificativă a expresiei ARNm a oxitocinei în creier, o creștere susținută în consecință a oxitocinei în mod specific în interiorul inimii în sine. Inhibarea chimică a acestei expresii a oxitocinei a suprimat în mod substanțial toate procesele măsurabile de reparare cardiacă – activarea de noi celule epicardice fiind unul dintre cele mai proeminente exemple.

Acest studiu a fost primul care a definit în mod clar elementul crucial al oxitocinei, rol de promovare în cel puțin unele aspecte ale reparării celulelor cardiace.

5.Antiinflamator

În diferite forme de boli cardiovasculare, inflamația constantă de grad scăzut și stresul oxidativ asociat sunt o altă barieră aproape universală pentru repararea corectă a celulelor. Oxitocina suprimă semnificativ eliberarea și exprimarea ulterioară a multiplilor factori proinflamatori, reduce generarea de adevărate celule inflamatorii, și prin îmbunătățită (endogene) antioxidanti precum glutation peroxidază, atenuează toate aspectele acestei daune oxidative.

6.Reglarea apetitului și a metabolismului

Oxitocina joacă un rol cheie bine documentat atât în ​​apetit, cât și în metabolismul general. Sintetizați în neuronii hipotalamici care se proiectează aproape de toate regiunile creierului, amplifică semnalele de sațietate (bazat pe trunchi cerebral) – o „plinătate aproape imediată”.’ fiind rezultatul final al hrănirii.

Acțiunea directă a sistemului nervos central asupra căilor de căutare a dopaminei reduce motivația de a căuta alimente cu recompensă mare (grăsimea/zahărul fiind exemple principale). Studiile au arătat, de asemenea, că oxitocina crește nivelul de insulină din pancreas celule β, și sporește homeostazia glucozei.