Pancragen este o peptidă sintetică bioactivă compusă din patru aminoacizi.
Cercetările asupra funcției pancreatice i-au determinat pe oamenii de știință să descopere a hormon-ca componentă activă în extractele pancreatice; stimularea pancreasului în sine fiind efectul primar observat.
Compoziția exactă a acestui hormon a fost inițial neclară.
Progrese în biologie moleculară iar ulterior tehnologia de sinteză a peptidelor a permis replicarea sa precisă – optimizarea continuă și modificarea țintită a unui fragment de miez din extractul original fiind mijlocul prin care Pancragen a fost sintetizat.
Post-sinteză, i s-a atribuit o valoare semnificativă a cercetării clinice.
Creșterea stabilității țesutului pancreatic, promovarea reparației, și reglarea homeostaziei metabolice sunt beneficiile sale primare bine documentate.
Larg antiinflamator iar efectele protectoare sunt observate și în ficat, rinichii, sistemul nervos și alte organe.
Secvenţă
H2N-Lys-Glu-Asp-Trp-OH
Număr CAS
/
Formula moleculară
C26H36N6O9
Greutate moleculară
576.607
Cercetarea peptidei Pancragen
1.Protecția și regenerarea Celulele β pancreatice
Epuizarea acestor celule este factorul patologic de bază în diabet.
Imitând factorii de creștere endogeni sau semnalele de supraviețuire, inhibarea apoptozei este un mecanism cheie; protejand (cel putin temporar) celulele beta și creând un micromediu de susținere pentru regenerarea celulară.
Se mențin niveluri stabile de glucoză din sânge, indirect prin țesutul periferic îmbunătățit sensibilitatea la insulină – reducerea diferitelor aspecte ale rezistenței la insulină și creșterea funcția mitocondrială.
Pancragen activează acele căi de supraviețuire menționate anterior (PI3K/Act şi MAPK/ERK).
Inițierea căilor apoptotice sub un atac inflamator este inhibată cu succes.
În prezent, studiile clinice investighează regenerarea celulară adevărată ca punct final.
Stimularea diviziunii și proliferării cel puțin a unor celule, combinate cu micromediul menționat anterior, reprezintă o inversare fundamentală a progresiei diabetului.
2.Reglarea metabolică (ca mai sus)
Îmbunătățirea sistemică a sensibilității la insulină este observată la modelele animale.
Citoprotecția reduce hepatica si țesut adipos inflamație cronică.
Efecte directe și indirecte asupra receptor de insulină și activitatea transportorului sunt toate parte a îmbunătățirii generale a sensibilității la insulină.
Antioxidant iar efectele antiinflamatorii ale Pancragenului au o valoare semnificativă pentru cercetare.
Neuropatia si sindrom metabolic daune de tip, sau orice boală legată de stresul oxidativ, poate și ar trebui să beneficieze de aplicațiile terapeutice Pancragen.
COA
HPLC
DOMNIȘOARĂ
